i-am simtit durerea in palme,
iar trupul ei s-a atins frenetic de mine,
parca stelele au rasunat vijelios dureri,
am visat ... doar 2 minute.
si parca visul mi-a ascuns cuvinte dulci,
parca imi doresc o visare profunda,
dar tot mai bine e sa mori.
mi-am dorit deseori iubirea vesnica,
un zbor prin visele noastre,
moartea mi-a luat doar imaginea ta,
si-acum zbor alaturi de-un inger mort,
un zambet cald iti doresc...moarte.
3 comentarii:
Moartea...un sfarsit inevitabil.Un poem in care genialitatea ta de poet se rasfrange asupra poemului tau nemuritor.Genial!:X
genial...
mi-a placut, dar e superficial oarecum, moartea e doar un pas facut in noul orizont al existentei, un pas in eternitate, dragostea dainuie dincolo de viata si constiinta umana, dar poate ca prea intru eu in detalii si aprofundez unde nu e cazul.
dragut totodata!
Trimiteți un comentariu