Demo Site

Anii mei si mama mea , am jurat ca o pun pe ea pe primul plan oricare ar fi tactica.




22 dec. 2010

pasi catre infinit...

                  poza
                     Am pasit incet .... e bine ca urmele pasilor nu se mai aud sau vad , dar au ramas tipariti in mintea mea .Cu tenesii rupti , aproape cu picioarele goale pasesc incet pe cararea din lumea cealalta , imi simt durerea din calcaie zvacnind in capul meu , nu stiu ce sa fac ... sa merg mai departe sau ma opresc aici. Timpul...ma impinge de la spate , sa merg , sa merg ... sa merg incontinuu si sa nu ma opresc . Am pasit din nou , durerea-i ametitoare , incerc sa ma opresc , dar vointa imi e de piatra . M-am oprit in loc ... uitandu-ma in spate sa pot vedea urmele pasilor ... dar nu se mai vad , parca sunt o iluzie sau o fiinta din trecut. Asa ma consider acum , dupa ce timpul m-a jucat pe degete sau m-a controlat din ate precum un papusar ... mai pasesc odata si ... ma opresc brusc , durerea m-a secat definitiv .
Azi numai exist ... nici urmele pasilor nu se mai vad , doar se simt .

4 comentarii:

Luna spunea...

trist :(

Unknown spunea...

e a treia postare pe care o citesc si app imi dau lacrimile... sunt tare curioasa ce te-a adus in starea asta.
sau e doar ceva fictiv?

Daniel Alexandru spunea...

@Nymphetamine : nu este fictiv... s-au intamplat multe lucruri..

Amalia P. spunea...

frumos scris!

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină