Trec mereu adesea pe langa ea
da o senzatie de fior
si adesea ma inconjor
fiori de dragoste si amor
trec , pasesc mai departe
spre o lume plina de fantasme
o lume neelucidata vreodata
un gand iar ma inconjoara
speranta e una dintre dureri
pricinuite de acele vremuri
strabat , in lung si larg
ma lovesc de un simplu catarg
al dragoste-i sa-i fie
a ta speranta neelucidata-n preerie
speranta ma loveste cu o iubire
nedemna de mine-n fire
acum ascut mintea
ma gandesc adesea
la speranta ce m-a lovit in viata
aceeasi speranta neelucidata vreodata !
Anii mei si mama mea , am jurat ca o pun pe ea pe primul plan oricare ar fi tactica.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu