stau trist in Viena plecat,
ai mei sunt ingrijorati si ce pacat...
visele le-am luat cu mine ,
hai in paradis ,hai sa uitam de orice vis,
e dimineata si cafeaua-i rece,
vin-o in al meu pat...
dar nu uita...si-n suflet ne vom petrece.
vin-o si tu in Viena,
mi-e dor sa ne sarutam,
mi-e dor sa ne imbratisam ,
in dimineata asta ti-am simtit adierea,
dar.. ce pacat ca nu putem sa ne tachinam.
am o carte in mana ,
am si flori,
am si cana plina cu aroma,
am vise uitate adineori.
doar tu poti schimba cursul vietii,
mi-e dor te vorbele tale,
rostite-n ceru gurii,
e tarziu... s-a facut ora 9,
mai vi ?... sau te astept cand incepe sa ploua?
Anii mei si mama mea , am jurat ca o pun pe ea pe primul plan oricare ar fi tactica.
16 dec. 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
frumos :x
interesant .. :)
''e tarziu... s-a facut ora 9,
mai vi ?... sau te astept cand incepe sa ploua?''
frumos. Si pana la urma a venit, sau .... ? :)
@Amanta ta: nu.... totul s-a destramat.
Trimiteți un comentariu