cu o privire neinteleasa
ma urmaresti.
hai sa ne sarutam...
buzele tale mi le-au cuprins pe ale mele
sunt reci ca roua
inchid ochii si ma bucur de moment.
hai sa zburam...
spre un paradis infim
amandoi sa traim un vis.
hai sa plecam...
spre o prapastie pustie
sa asteptam, apusul.
hai sa ne iubim...
cum o faceam de multe ori
pe balconul tau...
si lumea ne privea, iar noi ii ignoram.
hai sa...
mi-e greu sa mai rostesc aceste cuvinte...
azi...sunt scrise in mari catastife...
7 comentarii:
hai sa... crezi din nou ca poti sa le mai rostesti...
Frumos scris: "paradis infim"... ca stare, mai mult, pe care sufletul şi-o doreşte, când soarta-i meneşte răgazul de-o viaţă pe-abrupt de prăpăstii să-aştepte apusuri pustii...
Urmează sfatul: "rosteşte" cuvintele, cât nu-i prea târziu (scrie, o faci minunat!), chiar de le-afla-va în mari sau mai vechi catastife!
Sărbători frumoase şi ... la bună inspiraţie!
frumos!
e un text sincer şi asta îl face minunat.
sensibilizează!!!!!
"hai sa ne iubim...
cum o faceam de multe ori
pe balconul tau...
si lumea ne privea, iar noi ii ignoram."
- prea frumos.
eu acum nu pot spune nici macăr:
"hai sa ne sarutam...
buzele tale mi le-au cuprins pe ale mele"
timpul..... l-aş ucide!
bravo!
diana
Craciun fericit si tie:*:*...imi place mult blogul tau:*:*
Craciun fericit! Multumesc de vizita. Imi place blogg-ul tau!
Trimiteți un comentariu