florile...

poza

Am iesit din monotonia orasului de dimineata. Am salivat la cerul albastru cu dungile rosiatice de la soare , crapat parca de o piatra aruncata de un copil iesit la plimbare cu mama lui. Imi ating cearcanele proaspat renovate de lumina lunii si imi ascund sub haina florile rupte din gradina de alaturi . Aveam sub haina doua flori , minuscule...
Le-am acoperit si le-am hranit cu sarutul meu , sperand asa sa traiasca mai mult pana ajung la tine si ti le daruiesc.Prima floare m-a privit parca ciudat si mi-a spus sec "tinere ! de ce m-ai rupt ?" iar eu am amutit , nestiind ce sa ii raspund . Iar a doua parca mi-a dat un sentiment de intelegere , iar eu am stranso si mai mult in mana si am ascunso si mai mult sub haina .
Am mers .. si mi-am luat si cafeaua de dimineata. A urmat dupa amiaza si intr-un sfarsit seara . Am ajuns la tine ... fericit , cu florile-n prag , cu cafeaua-n mana . Si-am scos decat un cuvant ... te ... si am cazut .