incet... deschid caietul si notez pe foaie
ultima seara petrecuta amandoi clipa-i greoaie
si in lacrimi scriu aceste versuri si imi dau seama
nu m-ai meritat , dar in gand imi spun asta e viata
iar acum stau si ma intreb de ce am aceleasi vise
si din nou parca traiesc aceleasi schisme
am in mine aceeasi povara , aceeasi durere emotionala
si am incercat mereu sa strang in mine acea fiara
Anii mei si mama mea , am jurat ca o pun pe ea pe primul plan oricare ar fi tactica.
22 nov. 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
baaaah facem un pact sa facem ceva...tu scri poezie eu scriu proza...scrie primu si al 2'lea preia chestiile si le transforma in propriul stil....ar iesi ceva genial.......si despre poezie ce sa zic e exact ce simt si eu ... e exact ce gandesc...suntem niste turisti in propriile vieti
ok :)
Trimiteți un comentariu